Povești de la marginea potecii
Într-o cabană mică, deasupra unui lac, ceața cobora ca o pătură gri-aurie. Am ieșit cu o cană de ceai și am auzit doar picăturile. Fără planuri, am urmărit cum soarele rupe vălul, iar gândurile s-au așezat cuminți.
Povești de la marginea potecii
Pe o potecă îngustă, m-am oprit din reflex să privesc mușchiul verde de pe un trunchi. Din liniște, un cerb a apărut la câțiva pași. Ne-am privit fără frică, apoi el a dispărut ușor. Am rămas cu un sentiment de respect mut.